1

Sunt batran acum si poate cuvintele mele nu mai inseamna prea mult, dar vine o vreme cand realizezi ca ai in spate o intreaga viata, o gramada de evenimente si invataturi, experiente de tot felul care te-au facut sa ajungi unde esti in prezent. Si o sa scrii; pentru ca te uiti in jur si nu vezi decat umbra celui care a fost acolo la un moment dat, pentru ca asa te-ai obisnuit, pentru ca vrei sa imbratisezi realitatea asa cum n-ai avut niciodata curajul s-o faci. Pentru ca nu poti altfel.

Dupa ce ai fost pregatit pentru asta ani buni, ramai singur. O singuratate ce iti da un sentiment de liniste, de siguranta. Inveti sa te bucuri de ea asa cum trebuie deindata ce realizezi ca esti singur, dar nu incerci sa schimbi asta cumva. Te bucuri de propria companie in masura in care te-ai bucura sa ai aproape cele mai dragi fiinte pe care ti-a fost dat sa le cunosti.

Aceasta perioada a vietii mele a venit brusc si fara niciun semn evident, cu melancolii, umbre care se  lungesc, cu reverii si doruri vagi. Cu o nostalgie inimaginabila m-am convertit la mine insumi, si asa am intalnit persoana de care m-am temut cel mai mult pana acum. Ani intregi am incercat sa aman asta, mi-am zis ca “nu e momentul”, dar ca aveam s-o fac la un moment dat, cand ma voi simti matur si sigur pe mine, ca unul dintre acei domni impunatori care merg pe strada cu pasi apasati si siguri, salutand pe cate cineva cu o inclinare calculata a capului, aranjandu-si gulerul de la sacou si vazandu-si de drum in continuare. Asa ca mi-a revenit un sentiment pe care ma straduisem din rasputeri sa-l ascund. Ca faceam totul prea tarziu, ca a existat un moment pentru toate astea, dar il lasasem sa treaca, iar acum era ceva ridicol, respingator, in modul in care judecam si planuiam.

Viata, desi  am neglijat-o si am refuzat s-o accept, e mai puternica decat mine; macar asta am realizat dupa atata vreme. Se rostogoleste in mintea mea o tristete de moarte si, oricat as incerca sa nu, sfarsesc prin a ma lasa prada ei.

Cred ca timpul mi-a dat macar intelepciunea de a ma putea numi om si a-mi accepta destinul, oricare ar fi el. Nu sunt multe lucruri sigure, dar un lucru e clar. Trebuie sa suporti consecintele faptelor tale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

soarecidebiblioteca

“People say that life is the thing, but I prefer reading.” ― Logan Pearsall Smith

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii... din Bucuresti

jurnalul unei femei

I believe everything happens for a reason

vitali cipileaga

de vorbă cu tine

WIIYH

World Is In Your Hand

ANDREEA B.

Când sufletul vorbeste, ai suficientă putere să-l asculţi?

Cuvintele din cărţi

blog de citate

PSIHOLOGIE ON LINE

Construieste-ti o cariera de succes, afla cum!

Centrul Cultural Nicapetre

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Revista Gând Românesc

Revista Gând Românesc - Asociația Culturală ”Gând Românesc, Gând European”

Life

We can destroy what we have written,but we cannot unwrite it.

Zâmbete în colţ de cer

'' Viata este pe zile si fiecare zi are o poveste!'' Oana Pellea

letopiseț de web

andreeasevici

Sop-St

Now I know only I can stop the rain

%d blogeri au apreciat asta: