shine on you crazy diamond (21)

-fragmente-

S-a asezat in fata mea si s-a sprijinit de mine, astfel incat il tineam in brate si imi puteam odihni uneori capul pe umarul lui.Inainte sa vin a doua oara nu ma gandisem o clipa ca ar putea sa se intample asta.Ii mangaiam gatul si il sarutam din cand in cand.Fara sa-mi dau seama, am inceput sa ma gandesc la cat de aiurea va fi cand voi ajunge acasa, cand toate astea se vor fi terminat, iar plimbarile pe plaja vor fi atat de departe de prezent.Bine macar ca a ramas o parte rationala care mi-a urlat in cap “frate, inceteaza! esti la mare, Tudor e langa tine, ai asteptat chestia asta un an intreg iar acum, in loc sa te bucuri ca in sfarsit se intampla, te gandesti ce vei face dupa ce se va termina?”.Asa ca l-am sarutat din nou.
Invatasem multe de la el, desi cred ca n-a fost niciodata constient de asta.Invatasem sa ma bucur de moment, sa ma las dusa de val, nu de nas.Am invatat ca, in loc de „oare ce o sa creada despre mine daca…” sa gandesc „mai ai 5 minute la dispozitie, nu mai exista nimeni in afara de tine si Tudor.vrei s-o faci sau nu?”.Si m-am simtit extraordinar.N-am mai asteptat momentul perfect, tot ce am facut a fost sa iau momentul asa cum era si sa-l fac eu perfect.Si chiar a fost.L-am sarutat ca si cand urma sa nu-l mai vad niciodata.N-am fost niciodata mai constienta decat atunci ca realitatea e, in sfarsit, mai frumoasa decat toate chestiile la care ma gandeam inainte sa adorm.Cine mi-ar fi deschis sufletul in clipa aceea, ar fi gasit nu o filozofie, ci o noua religie.

Dupa ce s-a terminat melodia, am mers pe banca de langa teatru, pe care stateam de obicei.Nu-mi amintesc sa mi se mai fi intamplat vreodata ceva asemanator, dar pur si simplu nu ma puteam opri din zambit.Era un zambet adevarat, parca mi se intiparise pe fata.
-Bai, tu esti fericita.
Ma privea ca si cand tocmai a facut o descoperire pe care o astepta de mult.
-Da.
Ma bucur si azi ca n-a trebuit sa vorbesc prea mult atunci, pe drum.Aveam sufletul si mintea pline de o emotie ciudata, pe care n-o mai experimentasem niciodata inainte si careia nu stiam daca si cum ii voi putea face fata.
Cand am ajuns la jumatatea drumului, ne-am oprit unul in fata celuilalt.
-Ok, eu o sa ma duc in colo…
Mi-a aratat drumul din spatele lui si s-a intors spre mine.Oricat as incerca, n-o sa reusesc vreodata sa descriu felul cum m-a privit atunci, cele cateva minute inainte sa plece.Paream amandoi destul de tulburati, desi nu stiu cat era de vizibil, si, daca vreodata in viata mea am simtit un gol in inima, a fost in ziua aceea.
Am incercat sa spun ceva, orice, sa-i spun ca o sa-mi lipseasca, sa-i urez distractie placuta in continuare, orice prostioara din asta, dar pur si simplu eram tintuita de esenta intamplarilor din ultima vreme.
-Nu stiu cand ne mai vedem…
Pe deoparte nu-mi pasa cand aveam sa ne mai vedem, ci faptul in sine ca avea sa se intample, si, comparativ cu vara de dinainte cand dramatizam atat de mult incat povestea insasi devenea de nerecunoscut, ma simteam mai linistita, fara sa ma mai intreb cand, stiind intr-un fel ca avea sa se intample din nou, deci era doar chestiune de timp; pe de alta parte, nu-mi dau seama cum, m-am lasat inundata de aceasta neputinta de a indura necunoscutul, nevoia ciudata de a sti ce urmeaza sa se petreaca inainte.
-Nici eu…
Nici nu conteaza, la urma urmei.
-Ceao.
Ne-am imbratisat.N-are sens sa explic ce cutremur a fost in mintea mea cand l-am auzit spunandu-mi incet pe nume, words just fail me.
Am ajuns acasa, ne-am strans ce mai aveam pe acolo, si am eliberat camera.Ne-am plimbat cateva ore prin statiune, avand in vedere ca trenul pleca pe la sase din Constanta, deci pe la cinci fara ceva trebuia sa plecam din Costinesti.Am asteptat ceva pana sa vina maxi-taxi, timp in care m-am obisnuit cu emotia ciudata pe care o luam cu mine.Nu stiam cum aveam sa rezist un an intreg, dar stiam ca aveam sa reusesc cumva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

soarecidebiblioteca

“People say that life is the thing, but I prefer reading.” ― Logan Pearsall Smith

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii... din Bucuresti

jurnalul unei femei

I believe everything happens for a reason

vitali cipileaga

de vorbă cu tine

WIIYH

World Is In Your Hand

ANDREEA B.

Când sufletul vorbeste, ai suficientă putere să-l asculţi?

Cuvintele din cărţi

blog de citate

PSIHOLOGIE ON LINE

Construieste-ti o cariera de succes, afla cum!

Centrul Cultural Nicapetre

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Revista Gând Românesc

Revista Gând Românesc - Asociația Culturală ”Gând Românesc, Gând European”

Life

We can destroy what we have written,but we cannot unwrite it.

Zâmbete în colţ de cer

'' Viata este pe zile si fiecare zi are o poveste!'' Oana Pellea

letopiseț de web

andreeasevici

Sop-St

Now I know only I can stop the rain

%d blogeri au apreciat asta: