love boat captain (18)

-fragmente-

Am ramas cu privirea atintita intr-acolo cateva secunde.Punctuletul pleca parca in larg fara nicio destinatie, transportand nu oameni, ci despartiri.Nici pana azi nu-mi dau seama de ce un gand asa de nebunesc mi-a venit in minte fix atunci.

 
A ras, m-a tras de mana inspre el si m-a sarutat.Nu m-am mai intors, am ramas asa, cu chipurile foarte apropiate.Era ca si cum lumea s-ar fi oprit din mers chiar in acea clipa.Ca si cum in jurul nostru nu mai era nimeni.Era ca si cum cele cateva minute erau create special pentru noi si tot ce puteam face era sa ne privim unul pe celalalt.
-Esti frumos.
Inca incerc sa-mi dau seama ce-a fost in mintea mea cand am spus asta; nu ca n-as fi vrut s-o spun, dar a fost atat de spontan…
Zambea.Doamne, si in ce fel… O inima atinsa de delicatete cu greu putea supravietui unui astfel de zambet.Numai un pictor, si nu un pictor de rand, ar fi fost in stare sa redea expresiile de pe chipurile noastre; a mea dupa ce m-am exteriorizat in felul asta, si a lui T. dupa ce a auzit.
L-am privit minute-n sir, si, cu cat ma uitam mai atenta, cu atat il vedeam mai departe de banal, de cotidian.S-a desprins usor, usor de tot ce e obisnuit.Gasisem locul propice privitului, nici foarte aproape de obiectiv, nici foarte departe.Nu stiu cat timp am stat asa, tinandu-ne de maini, unul in fata celuilalt, destul de aproape cat sa-i simt respiratia pe obraz, dar destul de departe cat sa nu putem numi asta un sarut.
Nu era frumos, era insasi imaginea sensibila a frumusetii.As fi vrut ca lumea sa se opreasca din mersul ei, ca noaptea aceea sa nu se mai sfarseasca.Nu mai voiam sa plec de langa el.Niciodata.Voiam sa raman pe plaja si sa-l ascult pana la sfarsitul lumii povestindu-si viata.Voiam imposibilul.Fara sa stiu, inauguram insasi esenta povestii noastre.
-Ce-i in mintea ta cand te uiti asa frumos la mine?
Nu-mi dau seama daca chiar se uita frumos sau mi se parea pentru ca el insusi era frumos, dar era cu siguranta ceva deosebit.
-Ma uit frumos?
-Ai…ai ceva frumos in privire.
S-a gandit cateva secunde, apoi a spus:
-Nu pot sa-ti spun ce-i in mintea mea pentru ca nici eu nu stiu.Stiu doar ca-mi placi…
Pana in ce punct un vis putea sa para real?
-…si e frumos, vezi?E frumos.
Si deodata chiar era frumos.Deodata, in timp ce ma uitam la chipul lui pe care niste raze ciudate de lumina proiectau toate gandurile de care nu eram macar constienta, l-am iubit destul cat sa uit de mine, de disperarea si autocompatimirea mea, si m-am bucurat ca in sfarsit se intampla ceva ce avea sa fie pentru mine un prilej de fericire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

soarecidebiblioteca

“People say that life is the thing, but I prefer reading.” ― Logan Pearsall Smith

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii... din Bucuresti

jurnalul unei femei

I believe everything happens for a reason

vitali cipileaga

de vorbă cu tine

WIIYH

World Is In Your Hand

ANDREEA B.

Când sufletul vorbeste, ai suficientă putere să-l asculţi?

Cuvintele din cărţi

blog de citate

PSIHOLOGIE ON LINE

Construieste-ti o cariera de succes, afla cum!

Centrul Cultural Nicapetre

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Revista Gând Românesc

Revista Gând Românesc - Asociația Culturală ”Gând Românesc, Gând European”

Life

We can destroy what we have written,but we cannot unwrite it.

Zâmbete în colţ de cer

'' Viata este pe zile si fiecare zi are o poveste!'' Oana Pellea

letopiseț de web

andreeasevici

Sop-St

Now I know only I can stop the rain

%d blogeri au apreciat asta: