come hell or high water (1)

Stateam cu capul sprijinit de mana si cu privirea pierduta pe geam. Miscarile calculate ale trenului si zgomotul rotilor alunecand pe sine nu-mi permiteau sa ma concentrez prea mult la ceva. Nu ca as fi putut sa ma gandesc serios la multe lucruri, mintea mea era plina, plus ultimele evenimente. Bine cel putin ca era un sentiment cu care eram obisnuita.
In  fata mea stateau Lore si Andi. Niciuna dintre ele nu vorbea, si nici nu era nevoie, de altfel. Nu stiu cate lucruri aveam in comun pe atunci, dar daca te uitai la fetele noastre, vedeai ceva ce nici nu stiu cum sa numesc. Un amestec ciudat de dorinte implinite, oboseala, bucurie, poate si nostalgie, si probabil si altele. Niciuna nu si-a inchipuit macar o secunda ca vara se va termina atat de frumos. Cu atat mai putin eu. De obicei am curaj sa ma gandesc la o gramada de lucruri, dar asta a fost prima data cand realitatea a fost, in sfarsit, mai frumoasa decat asteptarile mele.
Ma gandeam aiurea la ultima zi acolo. N-am apucat sa dormim prea mult, peste tot era galagie, peste tot erau oameni care intrau, ieseau sau urlau unii la altii. Cateva ore am stat pe afara, mi-am luat o esarfa cu care sa-mi acopar semnele de pe gat; era prima data cand aveam asa ceva si nu ma deranja deloc. Din contra. Uneori pipaiam de cateva ori zona ca sa le gasesc, dupa care le-am invatat locul si le atingeam cateodata doar asa, ca sa-mi amintesc…

*Am aranjat gluga hanoracului lui care imi era extrem de mare, dar jur ca nu l-as mai fi dat jos, si am iesit din baie. El era deja in fata, asteptand.
-Uita-te putin…
Am ridicat capul si i-am facut semn sa se uite la gat.
-Ce…
N-a apucat sa termine. Am bagat mainile in buzunare si am pornit spre iesire, dar m-am oprit dupa cativa pasi cand mi-am dat seama ca ramasese pe loc, privindu-ma.
-N-am vrut…sa se vada chiar asa…scuze…
Am zambit.
-E ok, nu ma deranjeaza. Doar ca ma dor putin. Or sa-mi treaca.
Am mers putin si ne-am asezat pe o bordura.
-Uite, fa-mi si tu unul, a spus el, dupa care a intors capul.
Am incercat, serios ca am incercat, dar pur si simplu nu voiam sa-l doara, nici macar putin. Desi nu e o durere evervanta. Ma rog.
-Haide, ce faci?
-Nu pot, serios… Nu pot. Lasa.
Nu conteaza, ar fi fost doar un semn. Speram ca i-am dat si asa cateva motive sa nu ma uite.*

Cu mana stanga am tras la loc pareo-ul negru care imi cazuse de pe picior, apoi am luat o gura din sticla de Cola de pe masuta. Am inceput toate sa ne miscam bratele si picioarele intepenite, uitandu-ne din cand in cand unele la altele.
-Paaauuul…
Andi.Era de asteptat.
-Geeeooo…
Lore.De asemenea.
-Tuuudooor…
S-au uitat amandoua la mine si au zambit, apoi au inceput sa povesteasca pe rand.
-Am dansat cu el pe “Perfect fara tine” prima data, si era inalt, si frumos.
-Cat ai stat, ma, cu el?
-Vreo ora, cred.
-Eu am stat cu Geo vreo doua-trei ore. N-a stiut cum sa se bage in seama, asa ca a venit si mi-a spus pur si simplu ca vrea sa ma cunoasca, apoi am inceput sa vorbim.
-Ce dragut. Noi intai am dansat, apoi am vorbit. Nici nu stiam cum il cheama. Nu-mi pasa ca am stat asa putin cu el, imi plaaaceee.
-Si mie Geeeooo…
-Si mie Tuuudooor…
Dupa ce s-a gandit cateva secunde, Andi m-a intrebat cu o expresie serioasa pe fata:
-Tu cum rezisti?
-?
-Am stat cu Paul o ora si deja mi-e dor de el. La tine e a doua vara, serios, cum rezisti?
-Eh, fac tot ce pot.
Am zambit. Ma intrebasem asta de multe ori dar, sincera sa fiu, nici eu nu stiu cum rezistam. Uneori aveam nevoie doar de un playlist lung si ceva rece de baut, alteori nimic nu-mi mai era de ajuns, pana ajungeam sa pun la indoiala pana si cele mai evidente fapte. Imi zburau prin minte o groaza de ganduri pe care nici nu m-am obosit sa incerc macar sa le pun in ordine. Am acceptat pur si simplu ideea ca zambetul ala avea sa-mi ramana intiparit pe fata o vreme.
Pentru cateva secunde mi-am dorit sa fi avut ceva de la el. O bratara, o bricheta, un siret, orice, doar sa fi fost al lui. M-am gandit putin la asta, dar mi-am dat seama ca oricum n-ar fi contat prea mult, orice as fi avut de la el as fi putut cumva pierde sau strica. Am ramas, in schimb, cu ceva amintiri; sa vreau si n-am cum sa le pierd.
Asa ca am zambit din nou, poate cel mai adevarat zambet din ultima vreme, am dat replay la “All around the world”, mi-am pus capul la loc pe mana si am inchis ochii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

soarecidebiblioteca

“People say that life is the thing, but I prefer reading.” ― Logan Pearsall Smith

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii... din Bucuresti

jurnalul unei femei

I believe everything happens for a reason

vitali cipileaga

de vorbă cu tine

WIIYH

World Is In Your Hand

ANDREEA B.

Când sufletul vorbeste, ai suficientă putere să-l asculţi?

Cuvintele din cărţi

blog de citate

PSIHOLOGIE ON LINE

Construieste-ti o cariera de succes, afla cum!

Centrul Cultural Nicapetre

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Revista Gând Românesc

Revista Gând Românesc - Asociația Culturală ”Gând Românesc, Gând European”

Life

We can destroy what we have written,but we cannot unwrite it.

Zâmbete în colţ de cer

'' Viata este pe zile si fiecare zi are o poveste!'' Oana Pellea

letopiseț de web

andreeasevici

Sop-St

Now I know only I can stop the rain

%d blogeri au apreciat asta: