22 – 2

„a fost un fel de sut in fund care m-a facut
sa inaintez, si ce conteaza in final e faptul ca ai inaintat cand a trebuit, nu cine ti-a dat sutul”

Anunțuri

stumblin’ in

stiu ca te-a fascinat, ca a fost ‘pur si simplu altceva’, dar gandeste-te ca ‘altceva’ nu e neaparat ceva potrivit pentru tine. asa se intampla cand crezi ca ai vazut si ai auzit destul. da, a fost bine o vreme, si da, stiu ca ai pus suflet. si nu spun ca nu ar fi trebuit. ce trebuie sa tii minte e faptul ca oamenii in care trebuie sa ai incredere ti-o castiga, cat despre ceilalti, ei bine, nici macar nu merita mentionati. trebuie sa arunci mai mult de o privire catre un lucru daca vrei sa il intelegi cu adevarat; in rest, o sa ai doar impresia ca intelegi, si sa traiesti cu impresia asta nu e in regula. it only leads to confusion.
la un moment dat o sa-ti dai seama cine conteaza. nu suna bine, dar atunci cand superi un om, iti dai seama daca ii pasa sau nu. acum stii, dar nu vreau sa uiti vreodata. nu vreau sa uiti diferenta dintre un om care iti reproseaza ca ‘a pierdut nu stiu cat timp’ca sa se intoarca de unde a plecat, si unul care a fost dispus sa ‘piarda’ aproape doi ani doar ca sa fii tu fericita, chiar si cu altcineva, dandu-ti sansa sa te intorci ‘in caz ca ceva nu merge bine’. nimeni, asculta-ma bine, nimeni nu iti spune asta decat atunci cand te iubeste cu adevarat.

13

tumblr_m60uy5FNFP1qiuteyo1_500

– Si acum m-am linistit. Abia acum.

– Asa, pur si simplu?

-Pur si simplu. M-ai linistit tu, cu curiozitatea asta nebuna, cu dorinta de a intelege toate prostiile. Te vad dimineata cand pleci de acasa, de fiecare data fascinata de ceva. Calci ca un copil pe gramezile de frunze ude si pale si zambesti. Vezi cate un caine maidanez si ma intrebi din priviri daca mergem sa ii cumparam ceva de mancare. Urmaresti de fiecare data uimita zborul pasarilor dimineata. Treci strada in graba, te amesteci in multime, dar inainte de a te uniformiza cu totul, reusesti sa te impiedici sau sa scapi ceva. Si zambesti, pentru ca asa faci tu. In pauza te duci in spate salii, te asezi pe pervaz si scrii. Te intorci la locul tau, brusc, lenesa si inceata, si te prefaci ca esti atenta.Dar de fapt te gandesti. La nimic concret. E doar o stare generala.

1

Sunt batran acum si poate cuvintele mele nu mai inseamna prea mult, dar vine o vreme cand realizezi ca ai in spate o intreaga viata, o gramada de evenimente si invataturi, experiente de tot felul care te-au facut sa ajungi unde esti in prezent. Si o sa scrii; pentru ca te uiti in jur si nu vezi decat umbra celui care a fost acolo la un moment dat, pentru ca asa te-ai obisnuit, pentru ca vrei sa imbratisezi realitatea asa cum n-ai avut niciodata curajul s-o faci. Pentru ca nu poti altfel.

Dupa ce ai fost pregatit pentru asta ani buni, ramai singur. O singuratate ce iti da un sentiment de liniste, de siguranta. Inveti sa te bucuri de ea asa cum trebuie deindata ce realizezi ca esti singur, dar nu incerci sa schimbi asta cumva. Te bucuri de propria companie in masura in care te-ai bucura sa ai aproape cele mai dragi fiinte pe care ti-a fost dat sa le cunosti.

Aceasta perioada a vietii mele a venit brusc si fara niciun semn evident, cu melancolii, umbre care se  lungesc, cu reverii si doruri vagi. Cu o nostalgie inimaginabila m-am convertit la mine insumi, si asa am intalnit persoana de care m-am temut cel mai mult pana acum. Ani intregi am incercat sa aman asta, mi-am zis ca “nu e momentul”, dar ca aveam s-o fac la un moment dat, cand ma voi simti matur si sigur pe mine, ca unul dintre acei domni impunatori care merg pe strada cu pasi apasati si siguri, salutand pe cate cineva cu o inclinare calculata a capului, aranjandu-si gulerul de la sacou si vazandu-si de drum in continuare. Asa ca mi-a revenit un sentiment pe care ma straduisem din rasputeri sa-l ascund. Ca faceam totul prea tarziu, ca a existat un moment pentru toate astea, dar il lasasem sa treaca, iar acum era ceva ridicol, respingator, in modul in care judecam si planuiam.

Viata, desi  am neglijat-o si am refuzat s-o accept, e mai puternica decat mine; macar asta am realizat dupa atata vreme. Se rostogoleste in mintea mea o tristete de moarte si, oricat as incerca sa nu, sfarsesc prin a ma lasa prada ei.

Cred ca timpul mi-a dat macar intelepciunea de a ma putea numi om si a-mi accepta destinul, oricare ar fi el. Nu sunt multe lucruri sigure, dar un lucru e clar. Trebuie sa suporti consecintele faptelor tale.

transplant

Eram nelinistit uneori, oamenii pe care ii vedeam impreuna tot timpul se certau, nu-si mai vorbeau deloc, iar altii care abia se cunosteau se intelegeau perfect. Nelinistea mea probabil venea din faptul ca nu aveam nicio idee ce avea sa se intample cu mine si, chiar daca nu era nicio cale sa aflu, stiam ca as fi facut orice sa imi fie bine. Era nevoia mea de ceva stabil, sigur, voiam sa stiu ca maine va fi macar la fel ca azi; nevoie care, uneori, ma facea sa nu mai vad la fel de clar ce mi se intampla.
N-am iubit niciodata si nici n-o sa iubesc, in principal din cauza felului meu de a fi. Vreau sa stiu tot ce se intampla, vreau sinceritate, nu suport sa-mi scape nimic si ma extenueaza sentimentul ca e ceva ce nu se leaga, ca inca sunt lucruri pe care nu le stiu si probabil n-am sa le aflu niciodata sau, mai rau, ca n-am sa le inteleg.
Am inceput sa studiez psihologia ca sa-i cunosc pe altii si am sfarsit prin a ma cunoaste pe mine, chiar mai bine decat imi doream. Oricat am incercat sa ma feresc, am vazut in locul celui pe care il stiam un om urat, meschin, egoist, posesiv si gelos. Un om care nu da si nu merita incredere. Un om cu foarte mari probleme de adaptare, obisnuit ca toate lucrurile sa se intample asa cum vrea, care nu accepta si alta varianta. Un om prost si de o incapatanare cu mult peste puterile mele de imaginatie. Unul care, odata ce-si da masca jos, masca frumoasa in sine, dar neadevarata, se transforma total, devine suspicios, nimic nu-i convine, care se enerveaza fara ca macar sa stie de ce apoi ii trece imediat. Un om de-a dreptul indobitocit.

o dragoste mare

mi-am amintit ziua cand am fugit la plaja doar cu un prosop si cu el. stiam ce ma astepta cand aveam sa ajung acasa, la fel de bine cum stiam ca nu puteam decat sa profit de cele cateva zile ramase acolo. si a fost frumos. am fugit inaintea lui, am intrat in apa stropindu-i pe toti, fara sa-mi pese de nimic, chiar nimic, pentru ca stiam ca e el acolo. cautam mereu bucata cu soare, era 6 seara si destul de frig afara. august. ieseam din apa alergand spre piatra pe care lasasem prosopul, ne infasuram si tremuram putin unul langa celalalt.

mi-ai aparut nefiresc,
din bucati faramate
de trecut
si prezent degeaba.

‘aici’-ul din ‘acolo’,
‘acum’-ul din ‘atunci’,
‘ieri’-ul din fiecare maine

toamna mi-ai fost,
cu nostalgii,
umbre care se lungesc
si doruri vagi.

iar apoi
ne-am despartit in silabe.

soarecidebiblioteca

“People say that life is the thing, but I prefer reading.” ― Logan Pearsall Smith

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii... din Bucuresti

jurnalul unei femei

I believe everything happens for a reason

vitali cipileaga

de vorbă cu tine

WIIYH

World Is In Your Hand

ANDREEA B.

Când sufletul vorbeste, ai suficientă putere să-l asculţi?

Cuvintele din cărţi

blog de citate

PSIHOLOGIE ON LINE

Construieste-ti o cariera de succes, afla cum!

Centrul Cultural Nicapetre

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

Revista Gând Românesc

Revista Gând Românesc - Asociația Culturală ”Gând Românesc, Gând European”

Life

We can destroy what we have written,but we cannot unwrite it.

Zâmbete în colţ de cer

'' Viata este pe zile si fiecare zi are o poveste!'' Oana Pellea

letopiseț de web

andreeasevici

Sop-St

Now I know only I can stop the rain